A fost al nostru, acum e al vostru

Anul trecut am auzit pentru prima dată despre faptul că Primăria Ungheni a vândut povârnişul de după grădinile locuitorilor străzii Prutului ce duce spre râul Prut. Se spune că oamenii chiar s-au adresat în judecată pentru că, cică, nici nu li s-ar fi spus despre aceasta. Ce-i drept, nu am crezut, pentru că prea incomod e sectorul. E un povârniş abrupt, ce ai putea să faci acolo, ce să semeni nu e clar, doar să creşti capre de munte. Zilele acestea, la redacţie s-au adresat locuitori ai acestei străzi, dintre cei, care s-au pomenit cu terenul de dincolo de fereastră vândut, până la fosta fâşie de control. Trebuie să fim de acord cu locuitorul ei, Gheorghe Odovicenco, care zice că nu demult „se sufocau” din cauza sârmei ghimpate, iar noul stăpân al terenului e gata să facă un gard nou. Cică, ştiţi cu câtă invidie îi priveau pe românii care puteau pescui liniştiţi pe malul lor şi cum s-au bucurat când s-a scos gardul la noi, dar bucuria a fost scurtă.
Ca să fim corecţi, vom menţiona că unii locuitori ai străzii au grădini pe pământul care şi-a găsit un stăpân nou. Ei explică astfel. La începutul anilor 90 ai secolului trecut, din cauza că înainta panta, executivul orăşenesc (în prezent, primăria) a fost nevoit să evacueze în apartamente locatarii din 8 case avariate, iar celor de pe partea opusă li s-a spus să consolideze malul, să îngrijească sectoarele, dar să nu construiască nimic. Au consolidat, spun ei, pentru aceasta au adus zeci de camioane de mare tonaj de pământ, apoi au sădit salcâmi, viţă-de-vie sălbatică. Grădinile au apărut mai târziu, iar acum li s-a ordonat să le lichideze, dar nu de grădini le pare rău…
Solicit viceprimarului de Ungheni, Cristofor Codreanu, să dea explicaţii referitoare la vânzarea pantei, care, se zice, are o înălţime de peste 7 metri. Dânsul a exclamat: „M-aţi întrebat toamna despre acesta, am spus că trebuie de interesat la specialiştii relaţii funciare. Pot spune că într-adevăr a avut loc o licitaţie de comercializare a pământului public care nu e supus erodării”. Nu am reuşit să obţin un răspuns la întrebarea de ce a fost vândut povârnişul nici de la specialişti. Unul se află în concediu, altul ştie doar că terenurile au fost scoase la licitaţie în anul 2011, al treilea spune că pământul nu e vândut pentru a se construi pe el, ci pentru grădină sau pentru a fi amenajat şi l-au cumpărat cei cate trăiesc în apropiere. Primâria poate fi înţeleasă – în oraş fiecare lot de teren gol înseamnă bani. De ce să nu fie vândut acel povârniş, care ameninţă casele, iar pentru a-l consolida se cer milioane? Au consolidat doar locuitorii străzii Prutului pe vremuri povârnişul „lor” care acum are stăpân, l-ar consolida şi pe acesta.

iar acesta putea fi vândut

iar acesta putea fi vândut

Locuitorii străzii spun aproape într-un glas că sectoarele au fost scoase la licitaţie „cu cap” – a fost numită doar strada, fără a se face precizări şi oamenii ar fi crezut că se vinde pământul de lângă fosta casă a pionierilor. Apropo, avizul respectiv a fost publicat în Monitorul Oficial, dar cine dintre locuitorii acestei străduţe îl citeşte? Totodată, spun ei, măsurările s-ar fi făcut după orele de muncă, la lumina lanternelor şi specialiştii ar fi trecut pe teritoriul unei întreprinderi care nu mai funcţionează. În plus, două sectoare ar fi fost comasate într-un singur lot, cică, primăria are acest drept, dar şi locuitorii aveau dreptul să cumpere ceea ce se află lângă ferestrele lor sau dincolo de grădină. Potrivit altui locuitor al străzii, Ghenadie Lahman, oamenii, inclusiv părinţii lor, au îngrijit aceste sectoare, le-au amenajat, scoteau fiarele rămase după război, au adus cernoziom, iar acum primăria, cu regret, pur şi simplu i-a pus pe toţi faţă în faţă pentru câţiva metri de râpă. Aşa e, cu părere de rău.
De menţionat că unii se mângâie cu speranţa că vor găsi dreptatea cu ajutorul Ministerului Mediului şi al Legii nr. 440 din 27.04.1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, care stabileşte lăţimea zonei de protecţie a apelor râului Prut de cel puţin 1000 metri şi interzice, în limitele ei, aratul pământului care ar fi vândut pentru grădini.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate