„Am pe cine mă sprijini”

Vitalie Sprâncean

Vitalie Sprâncean

Azi vom discuta cu un bărbat frumos, înalt, care produce impresia unui om puternic, pe care poţi să te bizui şi care pe neaşteptate şi-a făcut apariţia în cohorta conducătorilor din Ungheni. E vorba de Vitalie Sprâncean, directorul Casei Teritoriale Asigurări Sociale.

— Cine şi de unde sunteţi?
— Sunt originar din raionul Drochia. În Ungheni, pot spune, m-a adus dragostea.  Cu soţia am făcut cunoştinţă în Chişinău, când învăţam la Universitatea de Stat,  în Ungheni am fost la practică, apoi am venit încoace împreună cu gemenii noştri, pentru că părinţii  soţiei — ea e din Sculeni – erau deja la pensie  şi vroiam să fim mai aproape de ei.
— Povestiţi-ne despre gemeni.
— În curând, peste o săptămână, băieţii noştri vor împlini 26 de ani. Seamănă unul cu altul. Nu sunt căsătoriţi, dar în august unul va face nuntă. Au fost nedespărţiţi până la absolvirea Universităţii Tehnice.  Apoi împreună cu toată familia am plecat în Italia, aşa erau vremurile,  acolo unul dintre ei a însuşit secretele meseriei de bucătar, a lucrat un an şi jumătate la o staţiune balneară în munţi  şi după ce s-a întors acasă a decis să cucerească Anglia.  Când a plecat Roman, atunci s-au despărţit, acum suferă ambii. Radu lucrează aici, în Ungheni.
— De unde  aţi apărut aşa, dintr-o dată?
— Acest oraş mi-a devenit natal cu 27 de ani în urmă. Zece ani am lucrat la Inspectoratul Fiscal, apoi la garda financiară. Am lucrat şi în Israel, şi în Portugalia, când m-am întors, am lucrat la departamentul “Moldovastandard”, apoi în Italia.
— De obicei, când o persoană pleacă peste hotare, ea parcă s-ar detaşa de toate, rămâne în urmă de trenul nostru încet.
— Credeam că vom rămâne în Italia. Acolo de 15 ani trăieşte fratele meu, are firma sa, casă, dar peste doi ani ni s-a făcut dor de Moldova şi am hotărât să venim înapoi, să lucrăm pentru statul nostru.
— Soţia dvs. e o femeie  frumoasă.
— Da, e foarte frumoasă. Îi sunt recunoscător,  îi sunt dator, e o soţie şi o mamă foarte înţeleaptă,  întotdeauna e alături de mine, ştie când şi ce să spună, când să tacă.
— Când aţi ocupat acest post, cunoşteaţi legislaţia asigurărilor sociale?
— Ca să cunoşti totul amănunţit, trebuie să înveţi, cred eu, toată viaţa.  Conduc această instituţie de aproape un an şi tot mai învăţ. Le sunt foarte recunoscător colegilor mei, specialişti minunaţi,  care îmi ajută. Deci, am pe cine mă sprijini.
— Aţi trecut după cotele de partid?
— M-a propus şi m-a susţinut partidul din care fac parte acum. Dar am participat la concursul care a avut loc la Chişinău. Am susţinut testul  şi am acumulat şapte puncte din zece posibile.  Nu pot, prin urmare, spune că  m-a numit partidul.
— Vă simţiţi sigur în acest fotoliu? Nu doriţi să plecaţi undeva?
— Nu doresc să plec undeva, vreau să mă opresc, orice s-ar întâmpla, cu atât mai mult cu cât mama Angelei, soacra mea, a rămas singură şi are nevoie de susţinere.
— Vă place politica?
— Cred că nu se poate să fii departe de politică, deoarece totul e legat de ea. Eu activez şi în cadrul partidului, programul căruia îmi este înţeles, îmi este interesant, din el fac parte oameni serioşi, deşi nu am timp destul ca să mă ocup de această muncă.
— Ce planuri aveţi?
(Zâmbeşte). Să-mi însor un fecior, apoi pe celălalt, mai avem şi o fată, învaţă bine, dansează în ansamblul „Struguraş”, e bună la suflet, frumoasă – îi seamănă mamei. În genere mă mândresc cu copiii mei, cu familia mea.  Ţin minte cum zicea mama: „Tu eşti cel mai bogat om. Ai trei copii, ei sunt bogăţia ta”. Acum am înţeles că cea mai mare bogăţie şi fericire sunt copiii. Planurile mele sunt să-mi pun copiii pe picioare, şi eu să stau bine, apoi să am grijă de nepoţi.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate