Îmi place această perioadă de aur

Într-adevăr,  îmi place foarte mult această perioadă de aur, numită campanie electorală. Ştiţi, îmi aminteşte începutul unei poveşti de iubire, când nicio umbră nu întunecă relaţiile, când îndrăgostiţii se uită galeş unul la celălalt, când promisiunile dulci par destul de realizabile. „Draga mea, iubita mea, fac tot ce vrei pentru tine. Vom merge cu siguranţă cu tine în țara minunilor, desigur, dacă ai să mă iubeşti şi ai să mă susţii. Între noi doi totul va fi aşa, căci eu doresc”.Apoi trece un timp şi înţelegi că din nou ai fost dusă de nas, că toată curtarea  a urmărit doar  scopul de a te poseda, de a te folosi. Cu toate acestea, era atât de frumos.
Când vei mai fi chemată ba în Orient, ba în Occident, când ţi se va mai promite marea şi sarea care stau acolo şi te aşteaptă? Însă ar fi de dorit ca toţi să ne cheme, de exemplu, în Occident. Dacă am fost în Orient aproape jumătate de secol şi mare brânză n-am făcut, poate ne ajunge, poate are rost să ne încercăm norocul în Apus? Recurg din nou la relaţiile eterne dintre bărbat şi femeie. Dacă nu ţi-a mers cu unul, poate cu altul te aşteaptă fericirea efemeră – de multe ori se întâmplă anume aşa.
Orice ai spune, e o perioadă de aur. Imaginaţi-vă ce „sortiment”  larg avem – deştepţi, frumoşi, împliniţi, unul promite să aducă acasă un salariu bun, altul – să te facă o femeie fericită, al treilea – o indemnizaţie de aproape 5000 lei la naşterea copilului, al patrulea – să schimbe podelele în casă şi să pună altele, de care nici n-ai văzut, fiindcă un bun cunoscut i-a dat deja pentru aşa ceva, sau poate i-a împrumutat, bani. Păcat numai că auzind toate acestea, începe să ţi se învârtă capul şi nu mai ştii, nu poţi decide care dintre ei e mai bun, cu cine îţi va fi bine şi în siguranţă, fie şi patru ani scurţi, şi de dragul acestor beneficii să-i poţi dărui nu numai inima,  ci şi… votul.
Apoi vei începe să te trezeşti, să te dezamăgeşti, dar mai târziu. Pe urmă vei înţelege că a promis nu ţie, ci sie, iar tu aşa şi vei rămâne cu salariul de nimic, cu care nici tu nu poţi trăi, darmite să hrăneşti copiii, pentru care ţi s-a promis câte 5000  de lei, la naştere, dar aşa şi nu i-ai mai văzut. Şi podeaua în casă e cea veche, şi pereţii s-au coşcovit, însă… a fost atât de plăcut să te laşi înşelată încă o dată… Deşi aceasta deja e o diagnoză.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate