Nu trăim, ci supravieţuim

N-am crezut, desigur, că se vor repezi cu toţii să întrebe unde locuieşte şi cine-i femeia la care de cîţiva ani curgre apă prin acoperiş, dar mă mîngîiam cu gîndul că pe lume sînt foarte mulţi oameni cu inima mare şi cineva dintre ei va găsi cîteva foi de ardezie, un turn ca să le ridice, şi, principalul, va dori să întindă o mînă de ajutor (vezi „Unghiul”, nr. 5). Studenţii au anunţat o campanie de colectare de fonduri pentru haitienii care au avut de suferit de pe urma cutremurului. De ce să nu reparăm şi noi, mînă de la mînă, acoperişul unei sărmane femei? De ce?
Iată o altă istorie, despre care voi povesti nu pentru a vă ajuta să vă scurtaţi din timp, ci cu speranţa absurdă că poate, de data aceasta, totul va fi altfel.
Am în faţă copia procesului-verbal al şedinţei comisiei situaţii excepţionale din cadrul primăriei comunei Sculeni (SE), la care a fost discutat cazul de inundare, ca urmare a ploii torenţiale din 13 octombrie 2009 şi prăbuşirea solului, inclusiv şi sub fundamentul casei de locuit. S-a propus ca materialele referitoare la acest caz să fie expediate la comisia raională SE.
Actul cu privire la starea tehnică a obiectului (a se citi: casa de locuit) care a avut de suferit de la calamitatea naturală constată că această casă, construită în 1986, a ajuns într-o stare de avarie ca rezultat al inundării după o ploaie puternică. S-a recomandat să se demoleze casa, iar materialele rămase – uşile, ferestrele, scîndurile etc. - să fie utilizate la construcţia casei noi. Semnează specialiştii serviciilor raionale – membri ai comisiei, probabil, SE.
Aceste documente insensibile, la care, nu e greu de înţeles, s-a redus tot ajutorul acordat de autorităţi, ascund soarta unei femei disperate, a celor trei copii ai ei, unul dintre care e invalid, şi a unui copil de 8 ani aflat sub tutelă. Venitul acestei familii alcătuite din cinci persoane, rămase într-o clipă fără acoperiş deasupra capului, e de 2742 lei pe lună. Bine că s-au găsit nişte oameni buni care i-au adăpostit pe un timp. Căutînd o ieşire din situaţie, eroina noastră s-a adresat deputatului în parlament, Oxana Radu, în octombrie trecut, la indicaţia căreia Ministerul de Finanţe, peste două luni, a expediat o scrisoare la Sculeni, în care se spune că, în conformitate cu legea cutare, în republică sînt create fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei, care au drept scop acordarea de ajutor oamenilor care s-au pomenit în asemenea situaţii. Totodată, se subliniază că autorităţile locale, în temeiul cutărei legi, pot crea un fond de rezervă în mărime de 2% din cheltuielile bugetare. Iar Ministerul de Finanţe nu are posibilitatea să propună ceva pentru a soluţiona problema abordată.
Calvarul a continuat, şi în ianuarie în mapă s-a mai adăugat un document foarte important, în care se spune, politicos, că cererea pentru acordarea ajutorului social a fost examinată şi, cu regret, în prezent solicitanta nu are dreptul să beneficieze de acest ajutor. Dacă nu e de acord, să se adreseze mai sus, iar dacă ceva se va schimba în familia ei, îşi poate încerca încă o dată norocul.
Unde sînteţi, mai-marii peste viaţa oamenilor, care v-aţi repezit la putere şi aţi promis să faceţi atîtea? Faceţi ceva, uşuraţi-le viaţa, nu a miilor de oameni, ci măcar a acestor femei nenorocite.

P. S.

Vasile Casian, primarul comunei Sculeni, a explicat că acestei familii i s-au propus deja cîteva variante. Ce-i drept, una din variante a fost respinsă iniţial, deoarece locuinţa era nepotrivită pentru trai. S-a propus, de asemenea, să se caute o locuinţă, iar arenda o va achita primăria, dar sinistrata a refuzat, deoarece se teme să nu rămînă singură în faţa problemei. S-a mai propus să fie găsită o casă pusă în vînzare. Bineînţeles, casa a fost găsită, dar costul ei, 25 mii euro, nu este în puterile primăriei, chiar dacă va acorda ajutor Consiliul Raional. Apropo, dînsul intenţionează să facă o propunere la consiliu ca salariul funcţionarilor publici pe o zi de muncă să fie transferat pentru susţinerea acestei familii – conform calculelor primarului, s-ar aduna vreo 12 mii de lei. În ultimul timp, potrivit primarului, familia s-a mutat în casa sa avariată, de aceea el vrea încă o dată, în scris, să propună trei case la alegere, în care să trăiască măcar un an, pînă va fi soluţionată problema privind o locuinţă permanentă.