”…fericită totuşi eşti, Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gîndeşti” (Grigore Vieru)

Ana Dicusar, prima femeie-primar din Cetireni

Conştientă de capacităţile sale profesionale, omeneşti, precum şi de faptul că nu există nici o diferenţă între Ele şi Ei, o deschizătoare de drumuri este Ana Dicusar, prima femeie-primar din istoria satului Cetireni. Conduce destinul localităţii din anul 2003, al doilea mandat consecutiv.
S-a născut pe 28 octombrie în Cetireni. Studiile le-a făcut la Colegiul Agroindustrial din Orhei. Diploma în drept economic a Universităţii de Stat o obţine în anul 2005. A lucrat tehnolog la uscătoria de tutun, mai apoi inginer la CAP „Cetireni”. Din 1998 pînă în 2003 - directorul SRL „Cedalia-AD”.Căsătorită, are o fiică.
- Ce înseamnă pentru dvs. politica?
- Prea puţin înseamnă. Primarul are de îndeplinit promisiunile făcute alegătorilor.
- Cu care realizări vă mîndriţi?
- A fost reparată capital clădirea bibliotecii publice, a bibliotecii şi a sălii sportive a liceului, sala căminului cultural, centrul de sănătate, primăria. Am schimbat gardul liceului, al bisericii, inventarul grădiniţei a fost înnoit, străzile sînt iluminate. A fost construit un pod comunitar. Am gazificat liceul, în acest sens guvernul ne-a alocat 500 de mii de lei. Multe lucrări au mai fost îndeplinite graţie finanţatorilor străini. M-am bucurat cînd ne-a susţinut populaţia, agenţii economici, Consiliul local, raional. Mai avem multe de făcut, în special gazificarea satului şi aprovizionarea cu apă potabilă.
- Cum aţi biruit prejudecata „Politica şi funcţiile pe care le implică sînt destinate bărbaţilor”?
- Am lucrat în funcţii de conducere, am fost alături de oameni, ştiu ce implică responsabilitatea de a fi gospodar.
- Unde vă simţiţi mai bine, în fotoliul de primar sau la bucătărie?
- Îmi place să stau şi la bucătărie, prefer să gătesc răcituri, pîrjoale, plăcinte, zeama de găină, friptură. Soţul mă ajută foarte mult, uneori, lucrul la primărie îmi răpeşte şi timpul liber.
- Cum ar arăta o lume fără femei?
- Prin femeie se subînţeleg mai multe – mamă, soţie, fiică. Fără femeie viaţa e imposibilă. Bărbaţi trebuie să înţeleagă acest lucru.

Eudochia Zaslavschi, femeia-învăţătoare

O fire dinamică, mereu tînără şi binevoitoare, totodată exigentă. S-a născut în satul Năvîrneţ, Făleşti, pe 9 august. A absolvit Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi, specialitatea pedagogia şi metodica învăţămîntului primar. La Ungheni a ajuns pentru că s-a îndrăgostit de acest oraş. Tot aici şi-a întîlnit jumătatea, anul acesta, pe 31 martie sărbătoresc 25 de ani de căsnicie. Împreună au educat o fiică – Natalia.
La şcoala nr. 1, actualul Liceu Teoretic „Mihai Eminescu”, a fost angajată în 1982, unde lucrează pînă în prezent. A fost educator la grupa cu regim prelungit, învăţătoare, director-adjunct pe problemele învăţămîntului primar. A dedicat învăţămîntului 28 de ani din viaţa sa.
- Aţi fost mereu printre copii, nu v-aţi gîndit să vă reprofilaţi?
- Niciodată, aceste gingaşe mlădiţe sînt în sufletul meu, te trezesc la creaţie, imaginaţie.
- S-a format un stereotip, învăţămîntul, în ţara noastră îl face mai mult femeia. De ce oare?
- Probabil că bărbaţii consideră profesia de pedagog mai mult pentru femei.
- Ce calităţi ar trebui să aibă o persoană ca să devină un bun profesor?
- Ca să ardă alte lumini, de la tine trebuie să vină lumină. Trebuie să ai vocaţie, să fie chemarea sufletului, muncă asiduă, responsabilitate şi dragoste de cunoştinţe. Îmi amintesc cum tata îmi spunea: „Banul te face bogat, dar cartea te face om”.
- De ce aţi ales profesia aceasta?
- Mi-a sădit o semincioară învăţătoarea mea, regretata Lidia Zaharia. Multe amintiri mă leagă de ea.
- Ce greşeli n-ar trebui să facă o femeie?
- ... deşi greşim. Eu aş zice să avem grijă de copilaşii noştri, ei sînt sensul vieţii. Să găsim timp pentru a ne relaxa, pentru a merge la coafor, să nu uităm de sine.
- Este femeia marea educatoare a bărbatului?
- Eu zic da. Cheiţa spre inima bărbatului e în mîinile femeii şi o poate avea fiecare dintre noi, doar că ne rămîne să găsim lacătul potrivit.
- Sărbătoarea femeii, cînd trebuie să fie celebrată?
- Probabil că adevăraţii bărbaţi o sărbătoresc în fiecare zi, atunci cînd zic doamnei un mulţumesc, un compliment. Totuşi 8 martie e o sărbătoare deosebită, cînd, o zi întreagă putem fi alături de măicuţe, surioare, fiice, soţii.

Nina Bînzaru, femeia de afaceri

Într-o lume a afacerilor, încă dominată de bărbaţi, îşi fac loc, din ce în ce mai încrezător, femeile. Iată că se poate! Aceasta a demonstrat-o şi Nina Bînzaru, director comercial al SRL „BNV”. S-a născut la 7 noiembrie, în satul Grozeşti, Nisporeni. Studiile le-a făcut la Universitatea de Stat, facultatea fizică, specialitatea – inginer, pedagog. Din activitatea profesională menţionăm, mai întîi de toate, pe cea didactică, a lucrat profesor de fizică la fosta şcoală, actualul Liceu „Ion Creangă”, la Liceul „Vasile Alecsandri”. Mai apoi, împreună cu soţul Vasile, pune pe picioare o afacere, care astăzi este cunoscută în tot raionul. Are doi copii: fiica Diana şi fiul Radu.
- Consideraţi că activaţi într-o lume a bărbaţilor?
- Nu sînt de această părere, lumea nu este împărţită în a femeilor sau a bărbaţilor.
- Cum trebuie să fie o femeie de afaceri?
- În primul rînd, foarte muncitoare, să nu-i fie frică de schimbări radicale.
- Ce vă caracterizează?
- Insistenţa, disciplina, curajul.
- Cum sînt văzute femeile de afaceri în ţara noastră?
- Sinceră să fiu, nu pot să mă pronunţ la această întrebare, per ansamblu. Pot doar să afirm că activînd împreună cu membrii familiei mele, mai ales cu soţul Vasile, totdeauna ne ajutăm, depăşim orice impas sau problemă împreună.
- Cît timp dedicaţi familiei?
- Mă bucur cînd sînt în sînul familiei, de fapt, şi la serviciu sînt în sînul familiei, doar că acolo nu pot să spun că sînt „acasă”. De regulă, timpul dedicat familiei sînt serile şi weekendul.
- E corectă afirmaţia „Femeia-manager este femeia-bărbat”?
- Nu sînt adepta acestei afirmaţii, femeia trebuie să fie tot timpul femeie.
- Aveţi un hobby?
- Îmi place să ascult muzica populară, să lecturez
- Merită femeia doar o zi a ei?
- Ea merită atenţie, dragoste, gingăşie şi respect în fiecare zi. În genere, nu sînt de acord ca ziua ei să fie doar o dată în an. Ea permanent trebuie să fie în grija şi în atenţia celor apropiaţi.
- Ce sau cine stă în spatele carierei dvs.?
- Toată viaţa am muncit singură pentru a-mi face un nume.

Rodica Toma, femeia - mamă

Femeile pot fi chirurgi excelenţi, piloţi, poliţiste, profesori. Însă profesia cea mai nobilă, pe care vine timpul să o îndeplinim fiecare dintre noi, femeile, este cea de mamă.
Deşi ca pregătire profesională este profesor, scrie versuri, e director al Casei Limbii Române, coordonator artistic al studioului muzical „Romaniţe muzicale”, iar, mai nou, studentă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, secţia culturologie, Rodica Toma, a demonstrat o abilitate deosebită atunci cînd a „îmbrăţişat” profesia de mamă. „Numai mama face ca totul să mi se pară uşor”, spune fiica Romina-Romaniţa. „Ea are întotdeauna cea mai bună soluţie la problemele mele”, continuă fiica Lia-Leticia. „E cea mai importantă persoană din viaţa mea”, zice mezinul Cosmin-Ionuţ.
Un sprijin foarte important îi este soţul Iurie. S-au cunoscut la şcoala medie nr. 1, actualul LT „Mihai Eminescu”, ambii erau profesori.
- Cum e o zi din viaţa unei femei - mamă a trei copii?
- Am un program foarte dinamic. Pregătesc copiii pentru şcoală, mai apoi îmi organizez ziua de muncă atît la Casa Limbii Române, cît şi la studioul „Romaniţe muzicale”, ocupaţii, repetiţii, înregistrări audio şi video. Le reuşesc pe toate datorită echipei de „susţinători”, fetiţele mă ajută la treburile casnice, la cele în afara casei mă susţine soţul, iar cel mai mare sprijin este din partea mamei Veronica.
- Îndepliniţi mai multe profesii, care e cea mai principală?
- Bineînţeles, cea de mamă, mă dedic întru totul educaţiei copiilor mei.
- Aţi făcut şi o carieră, şi o familie armonioasă.
- Nu sînt sigură că mi-am făcut carieră. Carieră înseamnă şi o afacere prosperă, eu însă fac totul din entuziasm şi plăcere. Eu am fost unica la părinţi, mi-am dorit să am fraţi, surori, de aceea şi am decis să dau naştere celor trei copii.
- Sărbătoarea de 8 martie e a femeii sau a mamelor?
- E o zi, în primul rînd, a femeii, iar din clipa cînd femeia devine mamă, ea este o sărbătoare dublă. Îmi pare rău că este celebrată doar o dată în an.
- Cel mai de preţ dar?
- Fără îndoială, este viaţa pe care mi-a oferit-o Dumnezeu cu tot ce a urmat: părinţii, familia, un soţ iubitor, copii scumpi. Acesta este şi succesul meu!
- Femeia-mamă, cînd se odihneşte?
- Îmi place să fiu permanent în acţiune, altfel mă plictisesc. Pînă şi nopţile le exploatez la maximum:criu versuri, croşetez, cos hainele de scenă ale copiilor mei. Soţul mă ceartă că nu-mi păstrez sănătatea, dar altfel nu aş reuşi să fac tot ce îmi propun. Eu îi spun că mă voi odihni în altă viaţă. Acum am de muncit, sînt aici, pe pămînt, pentru a lăsa urme.