Ar trebui să ocrotim bărbaţii

E ajunul zilei de 8 martie, dar aş dori să vorbesc despre bărbaţi şi despre faptul că ar trebui să-i ocrotim. Femeile ca femeile, ele oricum vor obţine ce-i a lor, pe unde cu lacrimi, pe unde cu măguleli, pe unde prin insistenţă, prin fermitatea pe care mulţi bărbaţi n-o au. Pe cînd bărbaţii...
Cred că mulţi dintre ei, obosiţi de noţiunea de sex puternic, au lăsat mîinile în jos şi s-au dat bătuţi. Sau poate femeile prin dîrzenia, ingeniozitatea, agerimea, spiritul lor întreprinzător le-au tăiat bărbaţilor pofta de a mai fi tari, le-au înăbuşit simţul de răspundere şi de gospodar. Apropo, pentru ei e ceva foarte dureros.
Femeilor li-i mai uşor, au bocit cît au bocit şi fuga la spălat, la măturat, la făcut mîncare, la spălat podelele, pe cînd bărbaţii sînt altfel. Ei suferă mult, le vine greu să uite insuccesele, eşecurile, şi, cu atît mai mult, faptul că sînt nişte rataţi. Ei trebuie să iasă cu prietenii la un păhărel, să-şi înece amarul în vin. Şi pentru a o face nu le ajung 15 minute, cît plînge o femeie. În plus, o femeie nu poate plînge întruna, nu are atîtea lacrimi, iar un bărbat suferă mai mult şi, deseori, suferinţele se întind toată viaţa.
De ce durata medie de viaţă a bărbaţilor e mai mică decît a femeilor? De aceea că e foarte greu să fii reprezentant al sexului puternic. Doar să construiască o casă, să sădească un pom, să nască un fecior e, mai întîi de toate, o datorie a bărbatului. Desigur, femeia îi va ajuta, din bunătate nu va refuza, dar oricum mai mult se cere de la bărbatul care a obosit: a obosit să construiască casa, să sădească pomul, să nască fiul. Aşa ceva i se poate înîmpla şi unei femei, dar pe ea n-o costă nimic să înceapă a vărsa lacrimi, e cu mult mai uşor decît să-ţi îneci amarul.
Vedeţi ce s-a întîmplat cînd în ţară a început tămbălăul? Cine primul şi-a venit în fire? Desigur, femeile omniprezente şi neastîmpărate, care nu pot şedea cumincioare acasă, ci s-au pornit care în Rusia, care în Italia, lăsîndu-i pe bărbaţii dezorientaţi, cărora le-a fost foarte greu să se adapteze, ba i-au mai impus să se ocupe cu ceea ce nu ştiu a face – să păstreze focul din vatră. Lor li-i atît de greu s-o facă, de aprins îl mai aprind ei, dar să-l păstreze – nu e treabă de bărbat. Vă spun sincer, mi-i milă de bărbaţi, cînd îi văd cum stau trişti de tot pe banca din curte sau se adună grămăjoară lîngă bodegile de doi bani.
Între timp, femeile cu succes lucrează la pieţele din capitala rusă, construiesc, repară, îngrijesc italienii în etate şi nici nu se gîndesc cît de greu le vine jumătăţilor lor, care trebuie să spele, să măture, iar uneori şi să mănînce.
Prin urmare, dragi femei, ocrotiţi bărbaţii, doar, cum ai da, numai alături de ei vă simţiţi femei, şi fiţi sănătoase.