Nu ne luaţi şi ceea ce ne-a mai rămas – şcoala!

Dragă redacţie!
Scriem aceste rînduri cu durere în suflet pentru ceea ce se întîmplă  cu şcoala din satul Zăzulenii Vechi. De altfel, aşa ceva poate avea loc în orice sat mic din Moldova.
În anul trecut, din cauza numărului mic de elevi, gimnaziul din satul nostru a fost reorganizat în şcoală primară – filială a gimnaziului din Negurenii Vechi. Se spune că acest lucru ar fi avut loc la iniţiativa primarului, Ion Cojocaru, cu acordul consilierilor. Elevii claselor gimnaziale un an au fost transportaţi în satul vecin la studii, fiind nevoiţi să se trezească cu noaptea în cap ca să dovedească la microbuz şi întorcîndu-se acasă pe la ora 15.30-16.00. Aşteptau pe la uşa cantinei din gimnaziu poate rămîne ceva de mîncare de la elevii claselor primare ca să-şi potolească foamea, să poate rezista pînă cînd vor reveni acasă.
Dar ce iarnă a fost, ce geţuşuri, ce geruri! Cine purta răspundere de viaţa şi sănătatea copiilor noştri? Şoferul microbuzului? Nu ştim, căci nu erau însoţiţi de cineva.
Anul acesta îi aşteaptă aceeaşi soartă şi pe elevii claselor primare, căci am auzit că a apărut deja iniţiativa de a închide cu totul şcoala. Posibil că se va face şi aşa ceva, e libertate acum, faci ce doreşti. 
Ne punem întrebarea: cu ce sînt vinovaţi aceşti copii că s-au născut într-un sat mic? Şi aici cîndva erau 120 de elevi. Se vorbeşte foarte mult despre drepturile copilului. Care drepturi? De a se deştepta dumineaţa cu o oră mai devreme decît alţii? De a se deplasa în fiecare zi pe nişte drumuri hopuroase la 4 kilometri? Şi pe ploaie, şi pe vînt, şi pe ninsoare? Cum se simte acel părinte care ştie că copilul lui aşteaptă în ger microbuzul? Oare copiii din satele mici nu au aceleaşi drepturi ca şi copiii din satele mari?
Ce se va face cu clădirile şcolilor închise? Pentru satele mici, aceste şcoli astăzi sînt unica flacără a culturii.
Stimaţi conducători, le veţi închide ca să deschideţi baruri, discoteci? Oare nu avem destule exemple cum s-au distrus ferme, brigăzi de tractoare, grădiniţe, case de cultură?
Ce perspective îi aşteaptă pe copii? Îi aşteaptă nişte sate cu pensionari şi bătrîni şi lacătul de la uşa şcolii. Lichidarea şcolii înseamnă o localitate pierdută, săracă. De ce atunci mai luaţi din sate şi puţinul ce a mai rămas? E bine oare să economisiţi pe seama copiilor?