Editorial

În ultimul timp, foarte mult se discută despre predarea religiei în şcoli, fapt care a stîrnit întrebări din partea cetăţenilor. Unii cred că este un lucru foarte bun, iar alţii îşi manifestă revolta precum că în Moldova locuiesc nu numai creştini ortodocşi, dar şi reprezentanţi ai altor confesiuni, copiii cărora învaţă împreună. Aici apare şi întrebarea: cum să procedăm?
Deşi se vehiculează ideea că în şcoală va fi predată numai istoria religiei, totuşi obiectul va fi predat de preoţii noştri. Dar se cunoaşte foarte bine că azi fiecare confesiune doreşte să atragă la ea cît  mai multă populaţie şi aici iar lipseşte echitatea. Cineva îmi va reproşa că orele vor fi opţionale şi poţi alege să frecventezi sau nu. Dar vreau să spun că preotul în orice sat şi oraş este un om foarte stimat, la dînsul vin oamenii după sfat în caz că au  vreo problemă oarecare. Nu putem exclude şi aşa cazuri cînd vreun preot îi va reproşa cetăţeanului ce a venit la dînsul de ce copilul lui nu frecventează lecţiile de religie, lucru ce va pune persoana respectivă într-o situaţie neplăcută.
Nici într-un fel nu vreau să-i supăr pe slujitorii bisericii, căci majoritatea  sînt oameni de bună credinţă, pe mulţi îi cunosc personal şi îi stimez. Dar, cu părere de rău, nu este pădure fără uscături, adică se mai întîlnesc şi din cei care îşi permit să-ţi ceară socoteală, mai ales dacă nu ai dat ascultare cuvîntului lui, insuflînd omului că Dumnezeu îl va pedepsi pentru aceasta.
Cu regret, există şi cazuri, cînd unor preoţi le sînt intentate şi dosare penale, iar alţii umblă cu sacul cu bani care au fost donaţi anume de aceşti oameni, dar sînt utilizaţi la soluţionarea problemelor personale. Ar fi interesant să vedem ce poate zice un preot care se ocupă cu businessul ori este implicat în politică, are slujbe în biserică, va mai reuşi să citească şi nişte lecţii de religie la şcoală?
În opinia mea, place cuiva sau nu, dar preotul trebuie să fie slujitor al Domnului şi să aibă grijă de biserică, dar să nu se implice în politică sau în procesul educaţional din instituţiile de învăţămînt. Pentru a face politică sînt partide şi mişcări politice, iar pentru a realiza procesul educaţional există specialişti cu studii în domeniul respectiv. Şi dacă ei undeva greşesc, anume preotul trebuie să-i ajute ca Dumnezeu să le ierte păcatele, rugîndu-se pentru sufletele acestora, dar nu să promoveze o anumită confesiune tuturor copiilor, care la vîrsta lor pot fi influenţaţi foarte uşor. Consider că obiectul respectiv trebuie predat numai de pedagogi de profesie, de exemplu - profesori de istorie.
Dumnezeu să mă ierte!