La Hârcești încă se mai țese cu ițele

Maria Diaconu

În epoca globalizării, raionul Ungheni mai are, totuși, oameni care conservă și promovează străvechile ocupații ale neamului nostru. Unul dintre aceștia este și meșterul popular Maria Diaconu în vârstă de 64 de ani din satul Hârcești, în gospodăria căreia țesutul la război a renăscut și grație căruia, spune ea, a făcut zestre celor trei fiice și feciorului.

Arta țesutului a deprins-o încă de la mama și bunica dânsei. La vârsta de 15 ani deja știa să țese în două și în patru ițe cu mai multe culori. Stativele le-a moștenit de la mama sa, iar din Fălești, de la una din rudele sale, a preluat un nou model de țesătură. „Îmi aduc aminte când mi-am vizitat fina și la ea am descoperit un nou model, anume aceste rumbe. Nu am mai văzut în regiunea noastră așa ceva. Inițial am început cu două culori, așa cum făcea și ea, dar nu îmi plăcea culoarea verde, am renunțat și am rămas doar la ațele de culoare maro”, ne-a povestit Maria.

Iarna este sezonul rumbelor

Pe toată durata iernii una din cămăruțele casei devine un adevărat atelier. În sezonul rece se lucrează mai puțin prin gospodărie, iar în lipsa unei ocupații Maria Diaconu își instalează stativele și pe tot parcursul iernii țese rumbe.


Dânsa ne mai povestește că nu-și măsoară niciodată lucrările după metraj, dar după coți. „Trei coți măsoară un metru, după aceasta mă orientam, dar nu măsuram. Fiicelor mele le-am făcut aproximativ 100 de coți de rumbe. Alți 40 de coți mi-am făcut mie, la care se mai adaugă vreo 60 de coți pe care i-am țesut pentru cineva la comandă”, spune meșterul popular. Pe lângă acestea dânsa ne-a mai povestit că a țesut și covoare simple în 4 ițe colorate.
În ceea ce privește ața, meșterița menționează că aici ar fi o problemă. Ața pentru înșiratul frunzelor de tutun acum se găsește mai greu. În mare parte ceea ce a agonisit ea de la alți meșteri care țeseau s-a cam epuizat. Cu toate acestea, ea ne mai spune că în ziua de azi găsești de toate dacă ai bani, chiar și aceasta ață nu ar fi o excepție.
Una din marile dorințe ale ei era ca și fiicele sale să deprindă această îndeletnicire. Din cele trei doar una ar ști câtuși de puțin cum se fac rumbele. Deși este singura din raion și probabil din regiune care mai face astfel de lucruri, Maria Diaconu nu și-a promovat lucrările. Ea nu a vândut niciodată rumbe, ci mai mult le-a dat de pomană. Nu a știut niciodată cam cât ar valora această muncă a ei, care poate dura și până la 5 zile de lucru.
Dânsa ne-a mai povestit că o singură dată și-a dorit să participe la o expoziție de covoare acum trei ierni. În timp ce se deplasau spre Chișinău, în orașul Călărași a suferit un accident. Recuperarea a fost una de durată. De atunci nu a mai participat la nici o expoziție, dar a păstrat acest meșteșug doar pentru ea și cei care o cunosc.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate