Lăsaţi copiii să facă studii peste hotare

cuibaru

Tatiana Cuibaru

Nu am avut posibilitatea să fac studii peste hotare. Nu au avut posibilitatea aceasta  nici părinţii mei. Aşa erau timpurile, dar cred că şi politica din ţară. Astăzi copiii noştri însă au o sumedenie de oportunităţi pentru a învăţa peste hotare. Orice universitate din orice colţ al lumii este gata să primească în rândurile studenţilor săi cei mai buni elevi din Moldova. Cunoaştem sute de istorii de succes  ale tinerilor care au ştiut să facă o alegere reuşită şi nu au regretat. Unii părinţi încă mai privesc sceptic la studiile peste hotare. Pentru unii e grea despărţirea, pentru alţii – frica în faţa necunoscutului îi face să îşi ţină copiii lângă ei. Sunt părinţi  care încă mai cred că studiile oferite de ţara ta, sunt de cea mai înaltă calitate.
Prima întrebare pe care o primesc atunci când discuţia ajunge la copii, este dacă nu mi-e dor şi de ce l-am trimis aşa departe de casă.  Am rămas fără cuvinte şi atunci când o cunoscută mi-a reproşat că, cică, ea nu şi-a crescut copilul pentru a-l trimite în lumea largă. Să fi greşit eu atunci când am optat pentru studii peste hotare pentru copilul meu? Gândul acesta m-a urmărit până nu demult. Abia după doi ani am înţeles că alegerea comună, adică a părinţilor şi a proaspătului absolvent de liceu, a fost una reuşită. Acolo, departe de casă, tinerii noştri învaţă să devină independenţi, înţeleg ce vreau să facă în viaţă, că alegerea le aparţine şi  cunoştinţele se acumulează doar învăţând zi de zi, la orele de curs, şi, desigur, în bibliotecă.
Tinerii basarabeni, aşa cum sunt numiţi peste Prut, au însuşit că şpaga  nu este o alternativă pentru o notă în matriculă. Oare ce cred acei părinţi, ai căror copii acceptă să facă o facultate în ţară, şi încă la una fără frecvenţă? Oare cum primesc dânşii vestea că un examen sau lucrarea de curs  costă? Doar nu este un secret pentru nimeni, că  deseori este promovat în anul următor cel care a achitat atât cât i s-a cerut. Oare nu se cunoaşte că la aceste ore, mai ales la acele care sunt predate în filialele universităţilor, nu se face carte. E suficient să asişti la orele care cică sunt incluse în orar pe durata sesiunii şi să observi un lucru: sălile sunt pustii – lipseşte şi lectorul, dar  şi studenţii.
Lăsaţi copiii să facă studii peste hotare, nu le tăiaţi aripile de mici, fără ca să cunoască că undeva este mai bine, că  legea de aceea este lege ca să fie respectată, că se pune preţ pe inteligenţă, cunoştinţe şi că banii nu rezolvă totul în viaţă.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate