Prin ce se aseamănă oraşul Corneşti cu un oraş

În ultimul timp, locuitorii oraşului Corneşti, de parcă s-au înţeles, telefonează la redacţie şi pun numeroase întrebări la care ar dori să afle răspunsul.
Aşadar, corneştenii întreabă ce s-a făcut cu cei 400 de lei pe care de mult i-au adunat pentru construirea gazoductului. Încerc să le explic că, probabil, i-au dat pentru elaborarea proiectului. Fie, dacă e elaborat proiectul, unde-i gazul? La fel e şi cu apa. Bine că în câteva blocuri de apartamente apă, de trei ori pe săptămână, furnizează „Agroservice”. Apeductul ar fi alături de Corneşti, iar în oraş nu intră nicidecum. Pentru apeduct, se spune, chiar şi ţevi s-au adus, au stat undeva lângă „dorstroi”, dar acum nu mai sunt. Cineva dintre orăşeni se interesează de motoarele de la staţia de pompare care ar fi dispărut, deşi au trebuit să fie ridicate cu macaraua, cu mâinile nu le ei. Şi cine are macara? Dumneavoastră, eu şi vecinul meu nu avem, haideţi să ne gândim.
O femeie care s-a prezentat Raisa întreabă dacă nu le este ruşine conducătorilor de toate nivelurile pentru că unicul oraş din raion nu are nici apă, nici canalizare, nici gaz, nici drumuri normale? Dânsa a menţionat că, ce-i drept, numărul populaţiei nu e mai mare decât într-un sat, ceva mai mult de 2000 de persoane, şi el e destul de compact – un kilometru jumătate pe un kilometru sau şi mai puţin.
Ion se lamentează că pe timp de noapte lumina arde doar în centru, iar ei, pe strada Puşkin, nu o au, deşi au adunat câte 40-100 de lei pentru cablu, ar fi luminat puţin şi gata.

Potrivit lui, în oraş al doilea an locuitorii plătesc pentru amenajare câte 12 lei. Cică, lasă să plătească numai 1000 de persoane, dar cu banii adunaţi s-ar fi putut face mai mult decât să cureţe copacii şi să repare câteva străzi. E foarte mult gunoi, în special, lângă casele particulare. Nu e soluţionată chestiunea privind canalizarea, tot conţinutul de aici nimereşte în râul Bâc. În ultimele decenii în Corneşti, care anul viitor va împlini 150 de ani, 22 dintre care poartă numele mândru de oraş, nu este ordine, tot aşa cum aici nu este nimic din ceea ce caracterizează un oraş, afară de denumire. Totodată, toţi primarii, când merg la alegeri, promit să facă totul, dar mai departe de promisiuni nu se face nimic.
Vera Buga, primara oraşului Corneşti, a amintit că ocupă această funcţie mai puţin de un an, de aceea nu poate răspunde la toate întrebările. În ce priveşte cei 400 de lei, dânsa a menţionat că ar fi trebuit să se intereseze mai de mult: „Eu personal tot am achitat 400 lei, care au fost colectaţi de către asociaţia „Făclia”. Din start s-a ştiut că aceşti bani se colectează drept contribuţie pentru proiectul tehnic de gazificare a oraşului .
În ce priveşte aprovizionarea cu apă, îndată ce am întrat în funcţie am elaborat proiectul de investiţii pentru construcţia apeductului, reţelei de canalizare, staţiei de tratare a apei şi staţiei de epurare a apelor uzate, care a fost depus şi înregistrat la Ministerul Mediului încă în septembrie 2015. De atunci ne interesăm şi insistăm în faţa conducerii raionului şi ministerului de a finanţa proiectul nostru. Aşteptăm finanţare. Căutăm sponsori.
Referitor la drumuri, primara a menţionat: „De când am fost investită, am reparat drumurile principale în variantă albă, iar pe drumul central au fost plombate gropile cu asfalt. Au fost curăţate şi amenajate drumurile spre gunoişte, grădiniţa de copii, drumul ce leagă satul Romanovca cu cimitirul şi altele. Recent am depus la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor documentele necesare pentru repararea şi amenajarea drumului spre gara feroviară”.
În continuare Vera Buga spune: „Din contul celor 12 lei pe an, pe care nu toţi îi plătesc, am mai curăţit şi amenajat gunoiştea, care în anul 2015 a costat 12000 lei, iar în anul 2016 – 8000. Pentru securitatea cetăţenilor, în prezent efectuăm lucrări de instalare a camerelor video în locurile care ne dau bătăi de cap. Un dispozitiv va fi instalat şi la gunoiştea oraşului, ca să-i vedem pe cei fără obraz, care aruncă gunoiul în drumul ce duce spre gunoişte şi-l blochează.
Cei care au colectat singuri bani pentru ca să-şi instaleze lumină până la casa lor, nu ar trebui să se plângă, căci nu i-a impus nimeni. În toate oraşele şi unele sate lumina stradală este instalată pe străzile centrale, spre şcoală, grădiniţă, poştă, spital, dar nu pe fiecare ulicioară. Gospodarii buni pot să-şi instaleze din contul lor lumină afară şi să o aprindă când doresc.
Din cauza că proprietarii de case particulare nu vor să plătească pentru evacuarea deşeurilor, se acumulează mai mult, iar cei inconştienţi îl aruncă în stradă. Dar aceasta ţine de educaţia cetăţenilor şi nu de primărie. Tot din cauza persoanelor inconştiente, care aruncă şi haine, se înfundă canalizaţia. Toţi sună şi strigă la primar, cu toate că primăria nu are maşină specială de sanitaţie. Sunt nevoită să achit cu bani grei o maşina specială tocmai de la Ungheni pentru a desfunda şi curăţa canalizarea. Cu o lună în urmă, era înfundată canalizarea pe teritoriul gimnaziului. Am arendat maşina de la ”Apă-Canal” Ungheni care a lucrat 6 ore şi ce credeţi că s-a găsit în canalizare? Într-o fântână erau vreo 50 de sticle de plastic, iar în alta – o ţeavă era astupată special cu o scurtă. Şi acest lucru l-a făcut cineva intenţionat…
Pentru ca aniversarea oraşului să fie organizată la nivel înalt, trebuie ca fiecare locuitor să pună umărul la amenajarea şi înfrumuseţarea lui. De criticat administraţia pot toţi, dar să ajute prin contribuţia lor la dezvoltarea durabilă şi o cultură înaltă în comunitate nu se implică nimeni.
Apropo, am încercat să-i organizez pe locuitorii din casa în care locuiesc. Au ieşit câteva persoane, dar s-a găsit şi o cetăţeancă care mi-a reproşat că ea are studii superioare nu pentru ca să măture în ograda unde locueşte şi sub balconul său, spunându-mi că asta e datoria primăriei. De aici totul se începe. Noi ştim numai a cere. Dar de făcut ceva pentru comunitate facem numai dacă avem un beneficiu, în rest – lasă primărul sa-şi bată capul
Dacă fiecare dintre noi ar face curăţenie lângă poartă ori sub balconul său, ar fi un pas spre Europa”.
Nici mai mult, nici mai puţin. Într-adevăr, multe lucruri ar trebui să le începem de la noi înşine.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate