Șofer la majorat, moft sau necesitate

Daria Dorina

De mai bine de un deceniu, printre majoritatea tinerilor a devenit deja un obicei, sau mai bine zis o „modă”, ca odată cu majoratul să aibă și permisul de conducere. Indiferent dacă au părinții mașină, sau dacă sunt ei capabili să conducă una, că deţin sau nu perspectiva unui job pentru care carnetul de şofer este necesar, sute de proaspeţi adulţi se înghesuie să capete actul mult râvnit.

La fel de împământenită este însă şi tradiţia „picatului”. Că doar nu poți fi atât de priceput în ale condusului încât să iei permisul din prima. Nici măcar cei cu ani de experiență în spate nu reușesc să-l susțină așa ușor, darămite acești tineri. Și cum des se spune pe la noi că repetiția poate fi mama învățăturii, după câteva examene eșuate, chiar și cei pe care natura nu i-a înzestrat cu abilităţi şofereşti ajung să obțină bucăţica de plastic în buzunar care le va da dreptul, legal, să fie şoferi.
Odată cu dreptul de a conduce cei mai mulți adolescenți devin adevărate pericole în trafic. Dacă unii comit anumite greșeli din lipsă de observație, experiență sau chiar din neștiință, alții, mai șmecheri, o fac intenționat, aventurându-se pe străzile localităților, mai des ale comunelor și satelor, cu viteze destul de mari. Că doar să-i vadă lumea că au devenit și ei șoferi. Nu de puține ori am fost chiar iritată de viteza tinerilor șoferi, care circulau prin localitate cu 90 km/h, ridicând tot praful de pe marginea drumului. Nu putem să îi suspectăm din prima de necunoaştere a legii sau de lipsă de îndemânare, ci de lipsă de bun-simţ, cu siguranță. Din păcate, asta nu se testează la examen, dar este decisiv pentru siguranţa celorlalţi. A mea, a ta, a lui, a ei. Indiferent dacă ești şofer sau simplu pieton. Poate suferi oglinda de la maşină sau chiar un om cu sănătatea ori chiar cu viaţa lui.
În ultimul timp tinerii șoferi au uitat de bunul simț. Au impresia că dacă se plimbă cu mașini mai scumpe decât un apartament, își pot permite să ocupe toată strada. Să parcheze unde vor ei și cum vor ei, fără să le mai fie în cot și de ceilalți participanți la trafic. De neacordare de prioritate sau depăşiri nebuneşti nu mai aduc vorba, că e inutil, o ştiu mai bine şoferii păţiţi şi pietonii care au scăpat (sau nu) teferi, după ce drumurile li s-au intersectat cu cele ale vreunui „competent”, cu carnetul la el şi plin de „aere”.
Exemplele negative în trafic sunt molipsitoare şi extrem de contagioase. Dacă unul sau doi pot, atunci e permis pentru toţi. Din păcate, am avut ocazia, zilele trecute, să asist la un asemenea exemplu negativ. În plin centrul Ungheniului, pe zebră şi cu verde pentru pietoni, vajnicul șofer al unui BMW, care abia de se vedea de după volan, a intrat fără stres, gata-gata să lovească vreo doi oameni care puseseră piciorul pe trecere, iar după el, înfipţi şi plini de curaj, încă doi şoferi. Că dacă el poate, eu de ce să nu pot? Din fericire nimeni nu a avut de suferit, dar se putea întâmpla o tragedie. Cât de vinovat sau indiferent a rămas tânărul nu știu, dar stau și mă gândesc: oare merită să-ți pui viața în pericol, a ta și a celor din jur, doar așa, dintr-un moft?

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate