Tricolorul – renaștere și revenire la tradiție

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului

Tricolorul devine simbol al națiunii române la începutul secolului XIX. Se poate remarca prezența celor trei culori în canafii și în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821), în cadrul căreia li se atribuie pentru prima dată semnificația „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul), Frăție (roșul sângelui)”.
Tricolorul a fost adoptat întâi în Ţara Românească, în 1834, ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea model al drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă. Acest model era  un „steag cu faţa roşie, albastră și galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru.
Constituţia din 1866 a României prevedea la articolul 124: „culorile Principatelor Unite urmează a fi Albastru, Galben şi Roşu”. Culorile drapelului erau aşezate vertical, conform hotărârii Camerei Deputaţilor în şedinţa din 26 martie 1867. Lupta românilor de pretutindeni pentru consolidarea Unirii Principatelor și cuprinderea în hotarele țării a tuturor teritoriilor strămoșești a fost susținută prin steaguri și devize semnificative (de exemplu: „Unirea Principatelor – fericirea românilor” „Virtus Romana rediviva”). Însă timp de mai bine de un secol, cealaltă jumătate din Principatul Moldovei – teritoriul dintre Prut și Nistru – anexat în 1812 Imperiului țarist, a fost lipsită de dreptul de a avea steaguri militare și drapelul său național.
Mișcarea de eliberare socială și națională a moldovenilor din stânga Prutului și Nistrului în turbulentul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor național, fiind atestat și cel roșu revoluționar. Din primăvara anului 1917, tricolorul a fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Tiraspol, Odessa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostași moldoveni. Semnificativă în această ordine de idei se prezintă relatarea ziarului „Sfatul Țării” din 24 noiembrie 1917, despre ceremonia deschiderii la 21.11.1917 a organului suprem al puterii de stat Sfatul Țării. Odată cu desăvârșirea unității politice a națiunii române, în urma Actului Unirii din 1918 Drapelul tricolor a devenit oficial simbolul vexilologic al întregului neam românesc.
Trăsătura principală a simbolurilor naționale și de stat ale oricărui popor este tradiționalismul lor. Apărute la izvoarele constituirii statului, simbolurile statale păstrează, de-a lungul veacurilor, aproape intact, în pofida tuturor vicisitudinilor, elementele definitorii. Astăzi, în urma revenirii la simbolurile naționale, în lumina obiectivității trebuie de menționat că la elaborarea și adoptarea simbolisticii RASS Moldovenești (1924, 1938), precum și a RSS Moldovenești (1941, 1952), nu s-a ținut cont de tradiția istorică. Criteriul principal la elaborarea acestora a fost, de bună seamă, cel de ordin politic. Proiectele Drapelului cât și al stemei fostei RSS Moldovenești au fost elaborate de autori veniți din alte părți ale URSS. Adică, din alte medii etnografice, care nu cunoșteau istoria, cultura, arta, limba și obiceiurile noastre.
Proiectul Drapelului a fost elaborat de A. Șubin (1913 – 1980), artist plastic venit tocmai din Altai, iar autorul stemei a fost pictorul E. Merega (1910 – 1979), venit și el din Vladivostok. După toate aceste intervenții abuzive fostul drapel al republicii era străin tradiției istorice și spiritului național românesc.
În pofida interdicțiilor regimului sovietic de ocupație, tradiția tricolorului trăia în sufletele oamenilor. Ca dovadă de curaj au fost arborările Tricolorului pe clădirile Liceului pedagocic din Orhei (24 ianuarie 1941), pe Ocolul Silvic din satul Ocnița, orașul Edineț (1945), pe fabrica de zahăr din Alexăndreni, Bălți, de muncitorul Mihail Murzac (27 iunie 1966). Regimul s-a răfuit crunt cu aceste persoane.
În timpul desfășurării mitingurilor de protest din anii 1989–1990, participanții purtau Drapele Tricolore, iar pe fâșia galbenă – stema istorică a Țării Moldovei. La 27 aprilie 1990 Tricolorul a fost adoptat de către Parlament, ca Drapel de Stat și spre sfârșitul zilei a fost arborat pe sediul Președinției de către deputatul Gheorghe Ghimpu. La 23 aprilie 2010 Parlamentul R. Moldova a declarat ziua de 27 aprilie Ziua Drapelului de Stat.
Cu primul Tricolor în sat am venit personal de la Podul de flori de peste Prut, în anul 1990, pe 6 mai, care se păstrează acum în incinta Gimnaziului Bulboci, Soroca.
În prezent, Tricolorul este drapel național atât în România, cât și în Republica Moldova. În cazul când prin negura vremurilor se deslușește evident comunitatea culorilor sau a simbolurilor heraldice, acestea sunt dovezi în plus ale unității istorice a aceluiași neam, popor despărțit. În acest sens, M. Kogălniceanu, pe bună dreptate a menționat acum mai bine de 100 și ceva ani că „Drapelul Tricolor este însuși drapelul națiunii române din toate teritoriile locuite de români”.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate