Unde e toaleta publică în Ungheni?

Foto: Tatiana CUIBARU

Cu ungheneanul Ion Starciuc am avut o discuţie curioasă. Dânsul ne-a salutat, apoi ne-a întrebat unde, chipurile, vă veţi duce dacă vă vine să faceţi treaba mică undeva pe teritoriul oraşului Ungheni. Fiul lui, în cartierul Tineretului, n-a reuşit să ajungă acasă, a făcut la un copac şi l-a costat, mulţumită străjerului ordinii publice, 20 de lei. Dar ar trebuie să fie amendaţi, aşa consideră el, cei care nu pot soluţiona această chestiune.
Interlocutorul nu poate înţelege cum de într-un oraş european nu este cel mai elementar lucru – o toaletă. Atunci când conducătorii noştri se duc peste hotare, zice el, de ce nu se interesează cum se soluţionează acolo această chestiune. Iar pe conducători îi putem înţelege – într-un oraş mic, cu automobil personal, necesitatea nici nu reuşeşte să apară.
În acest caz nu le pot da un sfat femeilor, iar bărbaţilor le propun să apeleze la „serviciile” ungherului de lângă centrala termică a Consiliului Raional, peste drum de redacţie, de unde vedem prea bine pe geam cum sexul puternic foarte activ utilizează acest loc. Totodată, vreau să menţionez că „Unghiul” a scris de multe ori pe parcursul ultimilor ani despre această problemă foarte actuală. În vorbe toaletele de atâtea ori au fost deja deschise şi construite. Ultima dată ziarul a scris despre toaleta mobilă instalată în toamna anului 2015 lângă piaţa de pe strada Bernardazzi şi care creează mai multe incomodităţi decât comodităţi („Unghiul”, nr. 17, 01.05.2016).
Atunci viceprimarul ora-şului, Eduard Balan, a promis că în curând situaţia se va schimba, ce-i drept, nu a precizat în ce se măsoară acest „în curând”, deoarece au trecut aproape 10 luni. Nu vom apela la publicaţiile mai vechi, când s-a promis o toaletă în centrul oraşului, iar ca supliment la ea şi magazin de flori.
Raisa Popovici, directoarea Centrului Sănătate Publică Ungheni, vorbeşte despre toaleta mobilă de lângă piaţa de pe strada Bernardazzi, din a cărei cauză nu ai cu ce respira. Această problemă se referă şi la administraţia pieţei, inclusiv a celei centrale. În Ungheni nu sunt toalete publice. Acest lucru nu depinde de serviciul pe care îl conduce, ci de întreaga societate, începând cu gospodarul oraşului. „Acum sunt vremuri grele pentru toţi, dar trebuie de căutat o ieşire. De toaletă avem nevoie şi în centrul oraşului, şi la stadion, şi la pieţe într-o asemenea situaţie ca să nu-ţi fie ruşine să întri în ele”, a menţionat interlocutoarea.
Ce va spune viceprimarul Eduard Balan? Dar mai întâi îi vor adresa întrebarea cu care a început discuţia noastră cu Ion Starciuc. Drept răspuns el râde, cică, nu trăiesc departe de locul de muncă aşa că în orice caz voi reuşi să ajung. Vorbind serios, interlocutorul menţionează proiectul de amploare din parcul central unde se planifică un grup sanitar – cum se vede, aşa se numeşte acum toaleta şi ceea ce se cuvine pe lângă aceasta. Dar în oraş ce va fi? Dacă apelăm la experienţa oraşelor europene, acolo sunt foarte mulţi agenţi economici care au grupuri sanitare şi le permit tuturor trecătorilor să le folosească. Putem obliga, de exemplu, instituţiile noastre de comerţ, localurile să deschidă larg uşile toaletelor pentru trecători? Cică, pe cei din Europa numeni nu-i obligă.
Ce se aude despre toaleta promisă la piaţa din cartierul Tineretului? Viceprimarul spune că toaleta e gata, dar accesul în ea „e închis” din cauza relaţiilor tensionate dintre doi vecini. Ce-i drept, eu aşa şi nu am înţeles de ce un om a închis altuia cărăruşa îngustă ce duce spre toaletă de chiar primăria e nevoită să negocieze şi speră la un final reuşit în soluţionarea acestei chestiuni săptămânile apropiate.
În ce priveşte toaleta cu flori din centurl oraşului, Eduar Balan spune că proiectul privind construcţia acestui grup sanitar de mult e gata, există un teren, era vorba de o conlucrare privat-publică cu vânzătorii de flori, dar ceva nu s-a reuşit, acum se caută bani, e nevoie de peste un milion de lei. Deci, putem spune: dragi ungheneni, nu aşteptaţi o toaletă publică, degrabă nu va fi. Viceprimarul spune că va fi. Nu sunt bani în buget pentru construirea ei, dar proiectul e depus la multe fonduri. Cică, ţineţi minte cum a fost cu proiectul de reconstruire a grădiniţei, proiectul era gata cu 4-5 ani în urmă, de asemenea a fost prezentat la diferite fonduri şi s-a obţinut finanţare. Aproape patru ani s-a aşteptat finanţarea pentru construirea semafoarelor. Aşa e şi în acest caz. Cu atât mai mult cu cât Ungheniul devine municipiu şi va avea mai multe posibilităţi. „Sunt optimist”, a spus Eduard Balan. Probabil, n-ar fi rău să fim şi noi mai optimişti, iar deocamdată, cel care are în buzunar 20 de lei, să fugă în tufari.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate