Viața ne învață să ne planificăm timpul!

Rodica Lupu

Săptămâna aceasta vom sta de vorba cu Rodica Lupu, un lider cu experiență și un adevărat reprezentant și apărător al intereselor sătenilor, inclusiv ale femeilor din mediul rural. Pe lângă cele două funcții – președintă a Sindicatului din Agricultură și Alimentație „Agroindsind” din raionul Ungheni și sefă a taberei de odihnă „Pro Sănătate” – dânsa reușește să-și păstreze o parte din energie și pentru familie.
— Care a fost drumul  parcurs în evoluția dumneavoastră profesională?
— După finalizarea Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, am activat în pedagogie timp de 5 ani. Din motive familiare am luat o altă cale. Am început activitatea de lider de sindicat la organizația de construcții nr. 1, apoi am fost aleasă în comitetul raional al Sindicatului din Complexul Agroindustrial ca vicepreședinte. Din 2007 am fost aleasă președintă a Sindicatului din Agricultură și Alimentație „Agroindsind”, funcție care o dețin și până în prezent, fiind deja la al treilea mandat.
— Care este de fapt menirea sindicatului?
— Sindicatul este o organizație obștească, care protejează interesele economice, sociale ale membrilor de sindicat. În componența acestora intră organizațiile și întreprinderile din agricultură, industria alimentară și alte activități conexe.
— Cât de utilă vă este facultatea terminată în domeniul în care activați?
— Între pedagogie și sindicat există multe asemănări. Profesia de pedagog în activitatea prezentă îmi este de mare ajutor. Cum un profesor învață zilnic ca să fie pregătit în fața copiilor, așa și noi, liderii de sindicat, trebuie să fim la curent cu toate modificările legislației ca să putem răspunde la nevoile membrilor de sindicat. De asemenea noi trebuie să le aducem la cunoștință drepturile și obligațiile acestora. Studiile în pedagogie îmi folosesc și la jobul din timpul verii la tabăra de odihnă din Rădenii Vechi. Acolo lucrez cu copiii și trebuie să am obiectivele bine puse la punct.
— La 15 octombrie se marchează Ziua Femeilor din mediul rural, cum se sărbătorește la noi această zi?
— În fiecare an primim mesajul Organizației Națiunilor Unite cu un anumit generic pentru femeile din mediul rural, de care ținem cont ca să abordăm problemele actuale. Au fost și sunt diferite genuri de activități: mese rotunde, întruniri, deplasări în sate. Femeile într-adevăr au nevoie de instruiri și de un pic de ajutor și compătimire.
— Ce probleme întrunesc femeile din mediul rural?
— Principalele probleme ale femeilor de la sate sunt cele de ordin social-economic. O problemă aparte este sănătatea mamei și a copilului, integrarea în societate. Condițiile de muncă din agricultură pentru femei sunt dintre cele mai grele. Salariul acestora este cel mai mic. Aceste aspecte influențează negativ și asupra problemelor sociale. Este vorba despre indemnizațiile pentru creșterea copiilor, indemnizațiile pentru caz de boală și, nu în ultimul rând, femeile din agricultură, ajungând la vârsta de pensie, sunt iarăși discriminate, din cauza faptului că munca acestora este una sezonieră.
— Ce măsuri ați întreprins pentru a veni în ajutorul acestor femei în calitate de lider sindical?
— La fiecare întrunire pe care o avem atât la nivel raional, cât și central noi menționăm de fiecare dată aceste probleme și venim cu diverse apeluri, rezoluții. Cu părere de rău, vocea femeilor nu prea este auzită. Dacă la nivel de raion cât de cât acestea se monitorizează, la nivel central nu suntem auzite.
— Ce ați dori să schim-bați în acest sens?
— Este necesar de a fi schimbări în structură. Nu putem lucra după vechile tactici, pentru că imperativul zilei ne spune altfel. Centrul de greutate trebuie să fie în organizația sindicală primară. Trebuie să schimbăm sistemul de salarizare, pentru sectorul privat este altul. Nivelul de salarizare pentru prima categorie ar trebui să fie același.
— După un program atât de încărcat cum vă rămâne timp și pentru familie?
— Viața m-a învățat să-mi planific activitățile. Atunci când sunt organizate se reușește, haotic nu putem lucra, fiindcă ceva ne poate scăpa. Recent am devenit bunică pentru a treia oară. Vara aceasta familia noastră s-a mărit cu doi membri. Acum trebuie să-mi împart timpul la ambele fiice ca sa nu supăr pe niciuna din ele. Chiar dacă cealaltă are deja un băiat de 7 ani, între timp s-au mai uitat anumite lucruri. Eu mă bucur că le pot fi de ajutor. Îmi aduc aminte de tinerețe. Imediat după muncă merg la cea mai mare, mai stau cu nepoții. Seara, când îi iau în brațe, îmi trece toată oboseala. După ce îmi răsfăț cei doi nepoți merg la fiica mai mică, fiindcă primul copil are nevoie de mai mult ajutor.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Acasa | Contacte | Despre noi | Price list | Obiectiv European | Publicitate